HOME | DD

Description
Seara de decembrie. Ploua marunt, dar des, in timp ce crengi batrane si intortocheate stau dezgolite deasupra portii cimitirului, in vantul care da impresia unui ger aspru. In refugiul din statia de autobuz, un tanar palid si pirpiriu isi sufla in palme, dupa care le freaca una de alta energic, sa le incalzeasca. O haina veche, de un negru usor decolorat ii acopera umerii, in timp ce o pereche de pantaloni de aceeasi culoare stau aplecati peste niste pantofi simpli, negri, cu sireturile rupte. Tanarul isi scutura niste pamant ud de pe genunchi, dupa care isi aranja parul negru, rar, destul de lung, in asa fel incat apa sa nu i se mai scurga-n ochii caprui,mari, curiosi si usor infundati in orbite. Niste buze usor movulii stau sub un nas mic, cuprins de doi obraji supti si care ii fac pometii evidenti, in timp ce fire mici de par ii acopera tot tenul, dandu-i un aspect mai matur. Incheietura stanga scoasa cu zgarcenie de sub maneca hainei dezgoli un ceas vechi si ruginit pe alocuri. Mecanic, cu o curbura fina si delicata. Nemtesc-garantat sa mearga perfect si peste 100 de ani. Si precis. 12 si jumatate noaptea. Tanarul se uita in zare curios, intrebandu-se daca mai apare autobuzul. In cele din urma o rata, de un galben spalacit, ruginita, murdara se opri anevoios si usile se deschisera poticnindu-se.
Isi lua locul din spatele soferului si fruntea i se incrunta intr-un amalgam de ganduri, tulburate din cand in cand de aparitia cate unui fulg de zapada. Cand ploaia s-a transformat deja intr-o lapovita densa, meditatia ii fu intrerupta de acelasi zgomot al usilor poticnindu-se urmat de 4 pocnituri scurte date de niste tocuri izbite de podeaua murdara si uda. Intoarse capul sa vada o tanara scuturand de zor picaturile de apa si cei cativa fulgi care se asezasera pe ea. Petrecu cateva clipe studiind-o in lumina palida a ultimului neon care mai palpaia, accentuand parca cele cateva picaturi de apa cu rimel care i se scurgeau pe obrazul fin, acoperit de un puf moale si blond. Un pardesiu negru, lung pana la jumatatea coapsei , lasa dezvelite doua picioare acoperite doar de un dres fin si terminate cu niste cizme cu tocuri cui zgomotoase. Mergand usor anevoie pe tocurile un pic prea inalte, tanara se aseza exact langa el si isi scoase din geanta neagra un pieptene negru, cu care-si aranja parul saten inchis. Ochii ei de un albastru intens, dar lipsit de flacara aceea vie a unei adolescente, se uitara spre el pentru cateva clipe si ramasera tintuite.
-Craciun fericit!
-A?
-Craciun fericit, am spus. repeta ea, cu un zambet cald si vioi
-Ah... E Craciunu'?
-Scuze, credeam ca esti crestin...
-Sunt. Dar nu stiu ce zi e azi.
-E 24 decembrie, asta seara vine Mos Craciun.
-Cu inca un sac incarcat de necazuri?
-Nu crezi ca-l subestimezi?
-Nu crezi ca-l supraapreciezi?
-Nu, de ce as crede asta?
-Poate pentru ca te prinde seara Ajunului intr-un jeg de rata? Nu vad nici un brad aici, si nici nu aud colinde.
-Pai, canta unul atunci. Hai, fii vesel, bucura-te cu mine de viata, asa cum e.
-Nu-i asa?
-Haideeeeeeeeee, vreau sa te aud.
-Poate mai incolo.
-Ok, poate te iau prea tare. Eu sunt Amy! Si tanara intinse mana spre el.
-Kevin... zise el, cautand sa nu stranga mana domnisoarei.
-Hai, strange!
Kevin intinse mana rece si cu pamant sub unghii spre Amy si ii stranse mana cu un gest rusinos.
-Incotro, Kevin?
-Hai-hui... Ma plimb pana la depozit dupa care o iau pe jos, bantui si eu un pic. Tu?
-Eu ma gandeam sa ies la un restaurant, asa, intre oameni. Ai vrea sa vii cu mine?
-Nici macar nu ma cunosti.
-Ar trebui?
-Tu ce crezi?
-Imi plac riscurile, nu cred ca mor tocmai in Ajun de Craciun.
-Esti tu sigura?
-Hai, sa incercam. Vino cu mine. Te rog, nu vreau sa fiu singura de Ajun...
-Eu stiu ca eu sunt singur, dar tu de ce ai fi? Adica, eu stiu ca nu mai am rude in viata, dar tu?
-Eu? Eu am cateva, dar mai mult rau le-ar face sa ma vada decat bine... Asa ca momentan sunt doar doua posibilitati: singura, sau cu Kevin, proaspatul meu prieten din autobuz. si Amy afisa un zambet foarte larg si cald.
-Ok, ok, ai castigat... Dar tu alegi locul, eu nu le mai am cu restaurantele...
-Bine, te duc eu undeva.
Doua statii mai incolo, Amy il zmuci pe Kevin de pe scaun si-l trase repede spre usa, coborand in graba.
-Nu stiam ca autobuzul asta trece si prin centru...
-I-au schimbat traseul recent.
-Heh...
-Uite, uite, un satuc de Craciun! De cand n-am mai fost la asa ceva, haide, mergem?
-Daca tu vrei...
Intrara, dar intr-o clipa Kevin se facu nevazut. Amy se aseza pe o banca inghetata si-si puse fata in palme. Se simtea singura si necajita, pana cand simti o bataie pe umar.
-N-am stiut daca iti place vinul, asa ca ti-am luat si vin fiert si ceai. Si vata de zahar.
-Da' vata de zahar de unde stiai ca-mi place?
-Te-am vazut de la stand de acolo, ca erai suparata. Pe mine ma ajuta intotdeauna, pe vremuri. Credeai ca gata, am fugit?
-Esti un dulce. Hai si stai langa mine.
-Ma simt aiurea, nu putem sa ne ducem undeva mai retras?
-Nici gand! Aici stam!
-Dar uita-te la mine! Sunt imbracat cum sunt...
-Da' chiar, ce-i cu tine? Iesi plin de pamant din cimitir?
-Um... Am muncit...
-In cimitir?
-Sunt gropar... zise Kevin stins, ferindu-si privirea de Amy. Nu conteaza, uite, nici mainile nu le am curate.
-Dar sufletul il ai? E mai important ca un palton, sau ca mainile, sa stii. Si intotdeauna mai calduros.
-Nici atat...
Kevin se uita la ceas, iar Amy ii trase mana ca un copil.
-Ce ceas frumos, ce ceas frumos, de unde-l ai? Pare de pe vremea bunicii!
-Il... am. Si e de ajuns.
-Simt eu ca-mi ascunzi ceva. Zi-mi!
-Nu ti-ascund nimic.
-Vorbe mari de la un om pe care l-am cunoscut acum cateva ore, n-as crede-o nici de la sotul meu! Zi-mi!
-Am... aaa... am... jefuit cateva morminte...
Amy rase copilaros si lua un ton ironic:
-O, da, sunt sigura.
-Da, asta era unul proaspat. Nu le jefuiesc pe alea mai vechi de 3 zile. Stii tu... zise Kevin cu un zambet fortat.
-Si acum incerci sa ma scarbesti ca sa deviez de la subiect? Fie, iti fac pe plac. Si in afara de "jefuit", cu ce te mai ocupi?
-Am fost de toate la viata mea. Inginer, bancher, salahor. Niciodata cu noroc.
-Poate ti se schimba norocul.
-Ba ma tem ca pentru mine e un pic prea tarziu.
-Eh, lasa, hai sa ne plimbam.
Cei doi se plimbara, schimband impresii, vorbind fleacuri, iar la un moment dat ea se oprisi se uita spre cer:
-Vreau sa ninga, nu lapovita!
-Crezi ca asa o sa mearga?
-Altfel cum as putea?
Kevin rase si zise:
-Ok incerc si eu!
Tanarul se uita spre cer, si in cateva clipe toate picaturile de apa si toti fulgii mici se transformara in fulgi mari si grei, spre bucuria lui Amy,care ii apuca mana si i-o stranse.
-Iti sunt draga?
-Mi-esti...
-Ha! Stiam eu! Si tu mi-ai fi drag, daca ai fi mai aranjat, asa. Uite, te-as barbieri... De cand nu te-ai mai tuns? E ceva vreme, nu? Nu-i nimic, nu-i nimic.
Kevin zambi si o stranse-n brate dupa care isi puse buzele reci peste cele rosii ale lui Amy dupa care ii zambi cald.
-Ei, ei, parca-ncepe sa-ti dispara paloarea aia de pe buze.
-Zau?
-Asteapta-ma aici!
-Poftim?
-Stai aici, omule!
-Bine, bine...
Amy se intoarse dupa cateva minute cu o punga mare.
-Craciun fericit!
-Ce ai aici?
-Uite, cate ceva pentru tine. O haina noua, un sapun pentru maini, un pieptene, ziarul cu anunturi despre joburi si o felicitare scrisa din inima. Sa le folosesti pe toate, ne-am inteles? zise ea pe un ton autoritar, dar glumet, dupa care se intinse si-l saruta pe nas, copilareste
-Eu nu ti-am luat nimic...
-Vrei sa-mi faci un cadou?
-Da... dar ma tem ca... N-am cu ce... Accepti ceasul asta?
-Am si eu unul, e mostenit din mama-n fiica. Mai bine inchide ochii si zi-mi ceva din inima.
Kevin inchise ochii si incepu sa vorbeasca moale: "Vreau sa... iti multumesc pentru... nici nu stiu pentru ce. Abia daca ma cunosti si totusi mi-esti alaturi mai mult decat viata insasi... Mi-ar placea sa-mi fii alaturi mereu...", dupa care deschise ochii si se intinse s-o ia in brate, dar constata ca Amy nu mai era. Doar cadoul.
........................................................................................................................
Seara de decembrie. Ploua marunt, dar des, in timp ce crengi batrane si intortocheate stau dezgolite deasupra portii cimitirului, in vantul care da impresia unui ger aspru. Langa refugiul din statia de autobuz, un tanar imbracat bine, proaspat ras si tuns, sta rezemat de o masina luxoasa si isi sufla in palme ca sa se incalzeasca. Ignora lapovita care incepe, si se uita spre poarta. Parca nici n-ar sti ca e Ajunul... Deschide o felicitare batuta de vreme, rasufla adanc si citeste din nou un text pe care oricum il stie pe dinafara:"Draga Kevin, imi pare rau c-a trebuit sa plec asa, dar mi-ar fi parut rau sa te iau cu mine...Esti un om bun, si de-aia am vrut sa te aduc pe calea buna. Nu uita sa pretuiesti fiecare zi si ca adevarata caldura vine din interior.Craciun fericit! P.S.: Te iert ca mi-ai furat ceasul."

Description
Seara de decembrie. Ploua marunt, dar des, in timp ce crengi batrane si intortocheate stau dezgolite deasupra portii cimitirului, in vantul care da impresia unui ger aspru. In refugiul din statia de autobuz, un tanar palid si pirpiriu isi sufla in palme, dupa care le freaca una de alta energic, sa le incalzeasca. O haina veche, de un negru usor decolorat ii acopera umerii, in timp ce o pereche de pantaloni de aceeasi culoare stau aplecati peste niste pantofi simpli, negri, cu sireturile rupte. Tanarul isi scutura niste pamant ud de pe genunchi, dupa care isi aranja parul negru, rar, destul de lung, in asa fel incat apa sa nu i se mai scurga-n ochii caprui,mari, curiosi si usor infundati in orbite. Niste buze usor movulii stau sub un nas mic, cuprins de doi obraji supti si care ii fac pometii evidenti, in timp ce fire mici de par ii acopera tot tenul, dandu-i un aspect mai matur. Incheietura stanga scoasa cu zgarcenie de sub maneca hainei dezgoli un ceas vechi si ruginit pe alocuri. Mecanic, cu o curbura fina si delicata. Nemtesc-garantat sa mearga perfect si peste 100 de ani. Si precis. 12 si jumatate noaptea. Tanarul se uita in zare curios, intrebandu-se daca mai apare autobuzul. In cele din urma o rata, de un galben spalacit, ruginita, murdara se opri anevoios si usile se deschisera poticnindu-se.
Isi lua locul din spatele soferului si fruntea i se incrunta intr-un amalgam de ganduri, tulburate din cand in cand de aparitia cate unui fulg de zapada. Cand ploaia s-a transformat deja intr-o lapovita densa, meditatia ii fu intrerupta de acelasi zgomot al usilor poticnindu-se urmat de 4 pocnituri scurte date de niste tocuri izbite de podeaua murdara si uda. Intoarse capul sa vada o tanara scuturand de zor picaturile de apa si cei cativa fulgi care se asezasera pe ea. Petrecu cateva clipe studiind-o in lumina palida a ultimului neon care mai palpaia, accentuand parca cele cateva picaturi de apa cu rimel care i se scurgeau pe obrazul fin, acoperit de un puf moale si blond. Un pardesiu negru, lung pana la jumatatea coapsei , lasa dezvelite doua picioare acoperite doar de un dres fin si terminate cu niste cizme cu tocuri cui zgomotoase. Mergand usor anevoie pe tocurile un pic prea inalte, tanara se aseza exact langa el si isi scoase din geanta neagra un pieptene negru, cu care-si aranja parul saten inchis. Ochii ei de un albastru intens, dar lipsit de flacara aceea vie a unei adolescente, se uitara spre el pentru cateva clipe si ramasera tintuite.
-Craciun fericit!
-A?
-Craciun fericit, am spus. repeta ea, cu un zambet cald si vioi
-Ah... E Craciunu'?
-Scuze, credeam ca esti crestin...
-Sunt. Dar nu stiu ce zi e azi.
-E 24 decembrie, asta seara vine Mos Craciun.
-Cu inca un sac incarcat de necazuri?
-Nu crezi ca-l subestimezi?
-Nu crezi ca-l supraapreciezi?
-Nu, de ce as crede asta?
-Poate pentru ca te prinde seara Ajunului intr-un jeg de rata? Nu vad nici un brad aici, si nici nu aud colinde.
-Pai, canta unul atunci. Hai, fii vesel, bucura-te cu mine de viata, asa cum e.
-Nu-i asa?
-Haideeeeeeeeee, vreau sa te aud.
-Poate mai incolo.
-Ok, poate te iau prea tare. Eu sunt Amy! Si tanara intinse mana spre el.
-Kevin... zise el, cautand sa nu stranga mana domnisoarei.
-Hai, strange!
Kevin intinse mana rece si cu pamant sub unghii spre Amy si ii stranse mana cu un gest rusinos.
-Incotro, Kevin?
-Hai-hui... Ma plimb pana la depozit dupa care o iau pe jos, bantui si eu un pic. Tu?
-Eu ma gandeam sa ies la un restaurant, asa, intre oameni. Ai vrea sa vii cu mine?
-Nici macar nu ma cunosti.
-Ar trebui?
-Tu ce crezi?
-Imi plac riscurile, nu cred ca mor tocmai in Ajun de Craciun.
-Esti tu sigura?
-Hai, sa incercam. Vino cu mine. Te rog, nu vreau sa fiu singura de Ajun...
-Eu stiu ca eu sunt singur, dar tu de ce ai fi? Adica, eu stiu ca nu mai am rude in viata, dar tu?
-Eu? Eu am cateva, dar mai mult rau le-ar face sa ma vada decat bine... Asa ca momentan sunt doar doua posibilitati: singura, sau cu Kevin, proaspatul meu prieten din autobuz. si Amy afisa un zambet foarte larg si cald.
-Ok, ok, ai castigat... Dar tu alegi locul, eu nu le mai am cu restaurantele...
-Bine, te duc eu undeva.
Doua statii mai incolo, Amy il zmuci pe Kevin de pe scaun si-l trase repede spre usa, coborand in graba.
-Nu stiam ca autobuzul asta trece si prin centru...
-I-au schimbat traseul recent.
-Heh...
-Uite, uite, un satuc de Craciun! De cand n-am mai fost la asa ceva, haide, mergem?
-Daca tu vrei...
Intrara, dar intr-o clipa Kevin se facu nevazut. Amy se aseza pe o banca inghetata si-si puse fata in palme. Se simtea singura si necajita, pana cand simti o bataie pe umar.
-N-am stiut daca iti place vinul, asa ca ti-am luat si vin fiert si ceai. Si vata de zahar.
-Da' vata de zahar de unde stiai ca-mi place?
-Te-am vazut de la stand de acolo, ca erai suparata. Pe mine ma ajuta intotdeauna, pe vremuri. Credeai ca gata, am fugit?
-Esti un dulce. Hai si stai langa mine.
-Ma simt aiurea, nu putem sa ne ducem undeva mai retras?
-Nici gand! Aici stam!
-Dar uita-te la mine! Sunt imbracat cum sunt...
-Da' chiar, ce-i cu tine? Iesi plin de pamant din cimitir?
-Um... Am muncit...
-In cimitir?
-Sunt gropar... zise Kevin stins, ferindu-si privirea de Amy. Nu conteaza, uite, nici mainile nu le am curate.
-Dar sufletul il ai? E mai important ca un palton, sau ca mainile, sa stii. Si intotdeauna mai calduros.
-Nici atat...
Kevin se uita la ceas, iar Amy ii trase mana ca un copil.
-Ce ceas frumos, ce ceas frumos, de unde-l ai? Pare de pe vremea bunicii!
-Il... am. Si e de ajuns.
-Simt eu ca-mi ascunzi ceva. Zi-mi!
-Nu ti-ascund nimic.
-Vorbe mari de la un om pe care l-am cunoscut acum cateva ore, n-as crede-o nici de la sotul meu! Zi-mi!
-Am... aaa... am... jefuit cateva morminte...
Amy rase copilaros si lua un ton ironic:
-O, da, sunt sigura.
-Da, asta era unul proaspat. Nu le jefuiesc pe alea mai vechi de 3 zile. Stii tu... zise Kevin cu un zambet fortat.
-Si acum incerci sa ma scarbesti ca sa deviez de la subiect? Fie, iti fac pe plac. Si in afara de "jefuit", cu ce te mai ocupi?
-Am fost de toate la viata mea. Inginer, bancher, salahor. Niciodata cu noroc.
-Poate ti se schimba norocul.
-Ba ma tem ca pentru mine e un pic prea tarziu.
-Eh, lasa, hai sa ne plimbam.
Cei doi se plimbara, schimband impresii, vorbind fleacuri, iar la un moment dat ea se oprisi se uita spre cer:
-Vreau sa ninga, nu lapovita!
-Crezi ca asa o sa mearga?
-Altfel cum as putea?
Kevin rase si zise:
-Ok incerc si eu!
Tanarul se uita spre cer, si in cateva clipe toate picaturile de apa si toti fulgii mici se transformara in fulgi mari si grei, spre bucuria lui Amy,care ii apuca mana si i-o stranse.
-Iti sunt draga?
-Mi-esti...
-Ha! Stiam eu! Si tu mi-ai fi drag, daca ai fi mai aranjat, asa. Uite, te-as barbieri... De cand nu te-ai mai tuns? E ceva vreme, nu? Nu-i nimic, nu-i nimic.
Kevin zambi si o stranse-n brate dupa care isi puse buzele reci peste cele rosii ale lui Amy dupa care ii zambi cald.
-Ei, ei, parca-ncepe sa-ti dispara paloarea aia de pe buze.
-Zau?
-Asteapta-ma aici!
-Poftim?
-Stai aici, omule!
-Bine, bine...
Amy se intoarse dupa cateva minute cu o punga mare.
-Craciun fericit!
-Ce ai aici?
-Uite, cate ceva pentru tine. O haina noua, un sapun pentru maini, un pieptene, ziarul cu anunturi despre joburi si o felicitare scrisa din inima. Sa le folosesti pe toate, ne-am inteles? zise ea pe un ton autoritar, dar glumet, dupa care se intinse si-l saruta pe nas, copilareste
-Eu nu ti-am luat nimic...
-Vrei sa-mi faci un cadou?
-Da... dar ma tem ca... N-am cu ce... Accepti ceasul asta?
-Am si eu unul, e mostenit din mama-n fiica. Mai bine inchide ochii si zi-mi ceva din inima.
Kevin inchise ochii si incepu sa vorbeasca moale: "Vreau sa... iti multumesc pentru... nici nu stiu pentru ce. Abia daca ma cunosti si totusi mi-esti alaturi mai mult decat viata insasi... Mi-ar placea sa-mi fii alaturi mereu...", dupa care deschise ochii si se intinse s-o ia in brate, dar constata ca Amy nu mai era. Doar cadoul.
........................................................................................................................
Seara de decembrie. Ploua marunt, dar des, in timp ce crengi batrane si intortocheate stau dezgolite deasupra portii cimitirului, in vantul care da impresia unui ger aspru. Langa refugiul din statia de autobuz, un tanar imbracat bine, proaspat ras si tuns, sta rezemat de o masina luxoasa si isi sufla in palme ca sa se incalzeasca. Ignora lapovita care incepe, si se uita spre poarta. Parca nici n-ar sti ca e Ajunul... Deschide o felicitare batuta de vreme, rasufla adanc si citeste din nou un text pe care oricum il stie pe dinafara:"Draga Kevin, imi pare rau c-a trebuit sa plec asa, dar mi-ar fi parut rau sa te iau cu mine...Esti un om bun, si de-aia am vrut sa te aduc pe calea buna. Nu uita sa pretuiesti fiecare zi si ca adevarata caldura vine din interior.Craciun fericit! P.S.: Te iert ca mi-ai furat ceasul."